Fiara ascunsa

Pentru inceput sa va pun in tema cu cazul lui Dunant, un tanar nascut la Geneva, in familia unui negustor, bun crestin. Dedicarea neobosita a parintilor pentru orfani si amarati a adancit sensibilitatea baiatului, la 18 ani a devenit si el membru al Societatii Caritabile.

A ajuns negustor si bancher, a infiintat multe companii si pentru asi clarifica situatia juridica a fost necesar ca sa mearga in Franmta in audienta la Napoleon al III-lea. In acest moment Franta fiind in razboi cu Austria. Napoleon al III-lea se afla pe front la Solferino, Dunant a mers acolo, unde atmosfera de iad la socat…38.000 de morti si raniti zaceau pe campul de lupta. In canteva ore a luat initiativa si a organizat populatia civila din oras. Pentru ca nu aveau nimic, Dunant a cumparat tot: de la consumabile sanitare pana la corturi-spital.

Ajuns acasa a scris o carte care a ajuns in mainile marilor conducatori, dar si in mana unui jurist de la Societatea Caritabila din Geneva care a prins ideea si l-a ajutat sa infiintenze societatea visata. Asa la 17 febnruarie 1863, s-a nascut Comitetul International al Crucii Rosii, care in acelasi an, avea sa coopteze 12 state membere.

Implicartea sa totala in cauza umanitara i-a atras falimentul. […]

Din punct de vedere al lumii materialiste si competitive, viata lui Dunant a fost un esec. Din punctul de vedere a lui Dumnezeu, a fost un triumph. O dovedeste si schimbarea pe care a adus-o in lume. Desi tentat de succes financiar, Dunant a ales sa se dezica de sine, de posesiunile sale si de imaginea sa publica, sa invinga dusmanul nr. 1. acela care ne jefuieste dreptul la fericire, tiran invizivbil si atotprezent pe care totusi il corcolim. Nu e vorba de Diavol, ci doar de cumplitul sau “asociat” prin care ne ataca, anume: egoismul.

In opozitie directa cu principiul universului-dragostea- , egoismul este tot un fel de dragoste, dar una pervertita. In loc sa se reverse asupra altora, acest soi de dragoste se intoarce toate razele doar asupra datatorului. E ca si cand soarele si-ar intoarce toate razele doar asupra sa. Evident, e absurd. Acesta este motivul pentru care lumea e cum e –instrumente ale egoismului- n-au adus si nici nu pot sa aduca implinire sufleteasca.

Sonja Lyubomirsky, profesoara la Universitatea California, a investigat stiintific factorii care determina fericirea. Cartea ei, Cum sa fii fericit tradusa si in Romania in 2010 e apreciata ca revolutionara pentru ca dezvaluie “secretul” fericiri: “Factorul cel mai important (dupa mostenirea genetica) il constituie faptele pe care noi le facem in mod intentionat pentru binele altora”. Ea a mai aratat ca fericirea depinde de foarte putin cel mult 10% de confort, bogatie sau renumele personal. Ea a facut un test pe un lot de studenti: le-a cerut ca, timp de sase saptamani, sa faca in fiecare zi cate cinci fapte de bunatate. La sfarsit, participantii la test au raportat un entuziasm si un nivel de fericire semnificativ mai intale decat ale colegilor care n-au fost inclusi in lot.

Puterea care schimba

Doar dragostea poate schimba lumea. Partea buna este ca toti oamenii sunt munciti de setea de dragoste. Egoismul, pentru ca nu da, nici nu primeste dragoste. Egoismul exacerbeaza aceasta sete. “Vreau iubire”- striga egoistul. Cu toate ca principiul dragostei este contrar egoismului, in mod paradoxal numai dragostea poate stinge setea egoistilor. Odata ce bea din iubire, inima gusta stropul de fericire care poate sa declanseze in cel egoist dorinta de a schimba egoismul-surogat dragostei- pe dragostea autentica. Aceasta explica in ce fel poate sa-l schimbe pe om! Nu de altcineva, ci de mine si de tine.

Fata intai a dragostei

Un factor de inceput ar fi: acceptarea neconditionata. Acceptarea neconditionata nu este doar un sentiment. Ea se manifesta factual prin dispozitia de al ajuta pe oricine necunoscut, prin dispozitia de al ajuta pe oricine necunoscut, prin dispozitia de a-i zambi cuiva pe strada sau prin a gandi pozitiv, si a te purta amabil cu acela despre care stii ca impartaseste alte opinii decat tine.

Analizand mai bine, acceptarea neconditionata supune riscuri, devii vulnerabil, dispus sa fi ranit, dar daca nu iti asumi riscurile nu vei fi fericit, nu te vei putea schimba pe tine si nici nu vei arata altora ca ai puterea sa te schimbi, un intelept spunea: “Daca preocuparea principala a unui capitan de vas ar fi siguranta vasului, n-ar mai scoate niciodata nici un vas din port” Orice actiune buna comporta un risc. Dar merita!

Lipsa acceptarii neconditionate, afecteaza cel mai adesea relatiile sot sotie, parinte copil. De la ai nostrii avem cele mai mari pretentii. Vrem sa gandeasca, sa simta si sa se comporte exact ca noi. Dar fiecare este diferit de celalalt. Pentru ca doi oameni diferiti, prinsi in acelasi jug, pot convietui fericiti si in pace, trebuie sa se accepte asa cum sunt, cu diferentele lor. Si, cu timpul, dragostea il poate motiva pe celalalt sa se schimbe

Legea junglei

A doua ax ape care pivoteaza viata moderna este competitia. Capitalismul o considera forta motrice care determina progresul civilizatiei- daca numi civilizatie nivelul de bunastare si de confort material. Dar competitia vietii nu este comparabila cu o partida de remy cu cafelute sau cozonac. Ea a devenit un razboi in toata regula. De cum intri in competitie, tensiunea creste, pupilele se dilate, muschii se incordeaza, iar in suflet se aduna energii negative. Semenul tau este dusmanul tau este dusmanul care aspira la jobul tau, la painea ta, la imaginea ta, la locul tau sub soare. Ca orice razboi, competitia se sfarseste doar prin knock-out, cu un invingator si cu multi perdanti si pagube materiale.

Nu pot nega ca acest tip de progress manta de competitie imbogateste un anume confort al vietii si aduce satisfactii. Ceea ce nu se ia in calcul este birul greu pe care competitia il percepe: nu din cele materiale, ci din ale sufletului! Editorul unei reviste coreene nota: De fiecare data cand calatoresc in strainatate ma izbeste simtamantul ca posesiunile materiale nu sunt proportionale cu fericirea . Daca ma gandesc la produsul intern brut al SUA, americanii ar trebui sa fie de zeci de oriu mai fericiti decat vitnamiezii. Dar lucrurile stau tocmai pe dos: statistic vorbin, americanii sunt mai nefericiti.

Aducand aceasta nota a ziaristului la nivelul Romaniei, populatia orasului care este in medie mai bogata cu 40% mai bogata de cat cea de la tara, si nivelul de trai fiind si el mai ridicat, acest raport nu este intalnit si la capitolul fericire, dar, populatia rurala care in unele zone ale tarii duce o viata decenta, sunt mai fericiti chiar daca nivelul lor de viata nu este asa de ridicat precum cel de la oras. Ar trebui sa ne gandim nu doar sa punem bani in buzunarele oamenilor, ci sa punem bucurie in inima lor.

Doua modele

Societatea occidentala este construita pe individualism. In centru universului sau, se afla ego-ul. Omul supravietuieste prin competitie. Idealul pentru care lupta este independenta (economica, sociala, profesioanala) Societatea este oriuetata spre valor materiale. Valoarea unu individ deriva din puterea lui de cumparare si din performante. Puterea se casntiga prin politica. Toate la un loc asigura o necurmata schimbare, salutata drept progres.

Societatea orientala este exact pe dos: e construita pe collectivism, nu pe individualism. In centrul universului sau se alfa familia sau tribul (altruism), nub ego-ul. Omul supravietuieste nu prin competitie, ci prin colaborarea cu clanul. Idealul pentru care lupta este securitatea, nu independenta. Societatea este orientate mai mult spre valori spirituale si morale, abia dupa aceea vin valorile materiale. Valoarea unu individ deriva din relatiile cu ceilalti si nu numai din posesiuni. Puterea este predefionita prin structuri sociale traditionale (patriarhale si dinastice) sin u e obtinuta prin masinatii politice. Toate la un loc asigura nu schimbarea, ci permaneenta traditiei, din care toti isi iau identitatea.

In ambele tipuri exista si lucruri bune, si mai putin bune. Dar ceea ce defineste societatea comunitara (colectivista) ca fiind mai fericita, deci superioara, este faptul ca in ea, cei doi piloni ai societatii noastre, materialismul si competitia, sunt inlocuiti cu valori moral-spirituale si cu colaborarea. Daca in societatea individualista oamenii se percep ca dusmani, angajati intr-o lupta pe viata si pe moarte, in societatea colectivista, oamenii sunt frati si, in toate, castiga toti. Nu exista predati. Poate spuneti: “Bine bine…dar societatea individualista e mai eficitenta…”Sa vedem.

Dobanda mare!

La competitie de tractiune animala, calul castigator a reusit sat raga o sanie cu o greutate de 2 tone. Al doilea clasat a reusit sat raga 1.8 tone. La incheiere, organizatorul a facut o demostratie surpriza: i-a pus pe ambii cai sa traga la aceeasi sanie. Impreunam, au reusit sa traga 5.5 tone. Castigul de a fi tras impreuna (asta inseamna “sinergie”) a adaugat randamentul inca unui cal: un plus de 1.7 tone!

Tparul comunitar poate fi mai bun si din perspectiva performantei, dar nu numai. “Apartenenta la grup” –a stii ca apartii cuiva ca esti acceptat- este una dintre cele mai profunde nevoi ale sufletului. Aceasta conditioneaza o sanatate robusta din toate punctele de vedere. Apartenenta de grup este unul dintre criteriile majore are ii deosebesc pe cei care raman sanatosi, de cei care se imbolnavesc.

Prin 1937, cei de la Universitatea Harvard au lansat un studio – Grant Study- asuprea vietii si sanatatii. Sa va povestesc, au luat 268 de tineri, studiul s-a intins pe 72 de ani. Se urmareau o multime de factori masurabili, precum conditia fizica, nivelul de sanatate, ascensiunea sociala, dar si factori subiectivi, cum ar fi gradul de socializare, nivelul fericirii…In final, s-a anuntat relevatia: “Un lucru cu adevarat covarsitor care determina calitatea vietii si fericirea il constituie relatiile cu semenii”.

Acum na, cine se indoieste poate verifica situatia de pe teren printr-un exercitiu simplu. Fa o lista cu 10 persoane pe care le cunosti foarte bine. In dreptuil fiecareia, noteaza: “fericit” sau “nefericit”. Apoi, mai scrie in dreptul fiecareia “egoist” (predominant preocupat de sine) sau “altruist” (se daruieste cu placere altora). Exercitiul conduce la aceeasi concluzie: “Fericiti sunt doar cei care se daruiesc”. Si numai ei schimba lumea!

Condamnat la…fericire?

Citeam azi un ziar in care aparea o analiza a cartilor citite de catre cititorii din lumea intreaga si articolul sublinia faptul a numarul acestor carti este de 80 de ori mai mare. Acest lucru ma ingrijorat si m-a facut sa ma gandesc ca acest salt indica o criza…sau lumea a inceput sa descopere cu adevarat in ce sta fericirea? Fericirea, valuta/forte a vietii, nu poate rasari in atmosfera de nesiguranta, temeri, conflicte interumane, frustrare si descurajare – atmosfera toxica, create si intretinuta de doua principii-pivot pe care se invarte viata moderna: materialismul si competitia.
Documentarul Affluenza, prezinta la rece impactul devastator pe care materialismul si consumerismul il au asupra familiei, societatii si habitatului. Mallurile- centrele de shopping – au ajuns destinatia fireasca pentru izgonirea plictisului. 70% din populatia occidentala petrece la mall, in medie, 6 ore pe saptamana fata de cele 40 minute saptamanale petrecute cu copii. Putini vin la mall sa caute un anume articol. Majoritatea cumpara din impuls, iar abundenta produselor ii face sa cumpere mult mai mult decat si-au propus. In ultimii ani numarul produselor expuse in malluri sa inzecit, dar, Sunt absolute necesare? Si cate sunt in plus?
Raspunsul l-a gasit familia lui Beaven Collin, care au trait un an de zile fara sa foloseasca serviciile tehnologiei, inlocuind mijloacele de transport cu bicicleta, mall-ul cu produse de la fermieri si TV cu lungi cine de aproape 3-4 ore. Se pare ca experimental a fost un success pentru familie, constantand ca viata lor a devenit mai frumoasa, mai sanatoasa si mai libera de mofturile veacului. Sa revina la consumerism? Niciodata!
Consumerismul actual se contureaza pe 3 parghii, sau motivatii, care pun in miscare dorintele omului firesc: instinctele primare, curiozitatea si dorinta de afirmare. Se pare ca deja cu mii de ani in urma intr-unu din articolele sale deja sublinia acest lucru : Nu iubiti lumea… Caci tot ce este in lume: pofta carnii (instinctele), pofta ochilor (curiozitatea) si laudarosia vietii (dorinta de afirmare) nu vin de la Dumnezeu, ci din lume…

Un sfat

Cel mai frumos cadou pe care poti sa il faci omului de langa tine este sa ii oferi libertatea sa aleaga, lasa-l sa creasca si el, sa evolueze si sa descopere singur unde vrea inima lui sa fie.

Gand.

Apesar de todas las investigaciones cientificas, cuanto mas intentan los humanos definirse a si mismos, mas se pierden en su propia confusion.